Nu mi-e dor de noi...

Azi te-am vazut pentru intaia oara in ultimii 7 ani de cand nu mai suntem impreuna, desi stam in acelasi oras... Eram in prima masina la semafor, la Universitate, cand ai trecut strada cu prietenul nostru Cosmin. Te-ai uitat cu admiratie la masina. Nu-mi doream sa ridici ochii sa vezi cine era la volan. Poate ti se facea dor de noi. Aratai bine, radeai, lucru pe care nu-l vazusem de multa vreme in relatia noastra.

Nu, nu mi-e dor de noi. Am simtit doar...care e cuvantul potrivit? Nostalgie, si atat...

Totusi, m-am gandit sa-ti scriu aici cateva randuri pentru ca, oricum nu voi povesti nimanui ca te-am intalnit. Nici lui nu i-am spus ca baiatul in geaca neagra a fost prima mea iubire. De fapt, nici nu cred ca l-ar fi interesat prea tare subiectul.

Am inteles de la prietenii nostri ca ai suferit cand ai auzit ca ma casatoresc la doar un an dupa ce ne-am despartit... si ca e prea batran pentru mine. Nu cred ca intre 30 si 47 e o diferenta asa mare. La el am gasit stabilitatea de care aveam nevoie. E tot ce imi doream: un om pozitiv, inteligent si glumet.

Nu mi-e dor de noi, nici de garsoniera noastra. Stau intr-o casa mare acum care, intr-adevar, ar parea pustie daca nu ar fi angajatii care se ocupa de ea... Desi nu e nevoie, mai gatesc si eu din cand in cand. Da, am facut si lasagna aia buna pe care am invatat-o impreuna, si ciorba de vacuta care era preferata ta... Lui ii place tot ce fac. Stie ca ador sa fiu laudata si nu ezita sa ma faca fericita prin orice metoda.

Am decorat casa exact pe placul meu. Am o gramada de tablouri, doar stii ca le iubesc...

Nu mi-e dor de noi sau de putinii bani pe care-i faceam cu atat de mult efort. Acum am propria mea firma de design interior. Iti vine sa crezi? Am facut cateva cursuri pe care le-am absolvit cu brio. Cu toate ca are doar 3 ani firma si am doar 4 angajati, inca de acum 1 an am iesit pe profit.

Nu mi-e dor de noi, nici de certurile noastre, care devenisera atat de dese... El e foarte intelegator. M-am maturizat langa el si in acelasi timp am primit tot rasfatul de care are parte un copil. Da, inca sunt un copil si nu-mi mai doresc copii, asa cum ne doream noi. Intre timp mi-am schimbat obiectivele. El a inteles dorinta mea si o respecta. Am convenit sa adoptam un copil sau doi dupa ce trec eu de 40 de ani. Pana atunci ne bucuram de viata fara griji, ne plimbam... Stii? Am vizitat toata lumea. Am fost in tari de care nici nu auzisem vreodata. Poate ca m-ai judecat ca nu am avut rabdare sa crestem impreuna. Dar timpul era cel care nu avea rabdare cu noi.

Nu mi-e dor de noi sau de pasiune obsesiva. El ma iubeste foarte mult, poate chiar atat cat ma iubeai tu. Trebuie sa calatoreasca destul de des in interesul firmei lui. Incearca sa compenseze prin orice metoda. Reuseste!

Nu mi-e dor de noi, nici de geloziile noastre. Si eu il iubesc foarte mult si cu toate astea nu ma deranjeaza deloc atunci cand flirteaza cu vreuna din prietenele mele. Si nici nu ma simt vinovata cand si eu fac asta cu antrenorul meu de fitness sau cu patronul restaurantului preferat. Totul e foarte simplu. Poate are legatura si cu maturizarea de care iti vorbeam. Noi eram copii, toate trairile erau augmentate...

Langa el am inteles ce inseamna fericirea si potrivirea intre 2 oameni si nu mi-e dor de nimic din ce aveam si eram noi. Poate ca o sa intelegi asta candva, daca nu ai inteles deja.

Sper ca esti bine acum si ca ea te poate face fericit cum nu am reusit eu...